ADEVĂR
ȘI
DEMOCRAȚIE
CÂTEVA CUVINTE DESPRE CARTE
Despre ce este cartea mea? Păi, despre felul în care am fost domesticiți de elite. Eu cred că o „societate deschisă” nu e „deschisă” câtă vreme nu își reconsideră critic propriile presupoziții. De aceea mă pronunț critic - cunoscătorii vor sesiza cu ușurință - asupra felului în care Popper, noul „ideolog profet”, demn urmaș al lui Lenin în inimile ideologilor noștri, gândește relația dintre adevăr și democrație. Tot de aceea, mă pronunț critic împotriva excesului de istorizare a societății noastre (o societate cu fața întoarsă către trecut, nu cum ar fi normal și sănătos, spre viitor), de vreme ce pentru o parte însemnată a elitelor noastre identitatea națională ține de trecut, de cadavrele unor bărbați morți: Mihai zis și „Viteazul”, Ștefan zis și „cel Mare” ș.a.m.d. Și tot de aceea mă pronunț critic împotriva hegemoniei literaților în cultura română, o hegemonie nefastă, care în deceniul '90 a contribuit din plin, prin impunerea spiritului necritic în judecarea chestiunilor publice, la dezastrul acestei țări. Iar pe literați îmi place să-i atac în ceea ce au ei mai scump, adică în postmodernismul lor, care după mine nu e decât o simplă doctrină de domesticire. Popperism, naționalism, postmodernism: trei discursuri prin care elita ne-a domesticit și ne-a transformat în simpli spectatori pasivi ai democrației ei. Evident că nu-mi pasă dacă unele lucruri din cartea mea nu vor pica bine la stomacul establishment-ului, atât cel așa-zis „democratic”, cât și cel socotit îndeobște național-comunist, extremist etc.
Câteva eseuri sunt prezente și pe acest site, dar nu în forma lor definitivă. Această carte nu ar fi fost posibilă dacă, de-a lungul timpului, nu aș fi beneficiat de schimburile de păreri și discuțiile pe diverse teme pe care le-am avut cu prietenii cu care formez la ora actuală „grupul revistei electr@”, dintre care îi amintesc ca având o importanță specială pe Leonid Dragomir și pe Adrian-Claudiu Bourceanu.
Această listă prezintă doar câteva din greșelile pe care le-am identificat la o primă re-lectură a cărții. Din păcate, unele denaturează destul de grav sensul sau logica lucrurilor scrise acolo și nu îmi aparțin. Tocmai de aceea rog cititorii să aibă bunăvoința de a ține cont de această listă.
p. 7 r. 4 de jos: se va citi "massele" în loc
de "masele"
p. 8 r. 5 de jos: se va citi "îi privește atât" în loc de îi privește,
atât"
p. 13 r. 7 de jos: lipsesc ghilimele după «raising conscience method»”
p. 17 r. 5 de jos: se va citi "masă" în loc de"massă"
p. 18 r. 6 de jos: se va citi "pentru exclus" în loc de "pentru inclus"
p. 20 r. 2 de jos: "Și astfel... " în loc de "și astfel..."
p. 28 ultimul rând: se va citi "mii de „imbecili”" în loc de
"mii de imbecili"
p. 30 r. 16 de jos și 31 r. 1 de sus: se va citi "în continuu" în loc
de "încontinuu"
p. 33 r. 4 de sus: "Vilfredo" în loc de "Wilfredo"
p. 59 r. 9 și 12 de sus: „Dumnezeu” (cu ghilimele)
p. 60 la mijloc: "soare"
p. 79 jos: "Dar atunci, înseamnă că într-o lume secularizată, într-o lume
fără folclor, sau în care anumite datini și obiceiuri populare au devenit
uitate, e o lume care nu mai exista?" se va citi: "Dar atunci, înseamna
ca o lume secularizata, o lume fara folclor, sau în care anumite datini
si obiceiuri populare au devenit uitate, e o lume care nu mai exista?"
p. 81 sus: "Toată lumea știe că specia e cea care determină genul; ideologii
substanței etnice, în pofida oricărei logici, socotesc că, dimpotrivă,
genul determină specia. Pornind de la un simplu gen, ei nu fac altceva
decât să generalizeze o trăsătură particulară, transformând-o într-un
criteriu lipsit de orice relevanță." se va citi exact pe dos: "Toată lumea
știe că genul e cel care determină specia; ideologii substanței etnice,
în pofida oricărei logici, socotesc că, dimpotrivă, specia determină genul.
Pornind de la o simplă specie, ei nu fac altceva decât să generalizeze
o trăsătură particulară, transformând-o într-un criteriu lipsit de orice
relevanță."
p. 84 titlu de paragraf: "Rugăciunea, sau poporul și nimicul"
p. 114 r. 7 de sus: "Boccaccio" în loc de "Bocaccio"
p. 114 r. 11 de sus: "granfomani idioți" în loc de "grafomani idioți".
Îmi cer scuze scriitorilor care se vor simți vexați, pe bună dreptate,
din cauză că sunt privați de jocul de cuvinte, dar în forma originală
a eseului, prezentă și pe acest site (adică în manuscrisul meu) oricine
poate vedea că am creat cuvântul inedit "granfoman" printr-un soi de comasare
a cuvintelor "grafoman" și "grandoman", fragmentul respectiv nedorindu-se
a fi "furios", ci ironic. Pe măsură ce alte greșeli vor fi identificate
(de către mine sau de cititori) voi extinde această listă.
19 august 2001
Din păcate, deși în librăriile din București cartea se găsește într-o cantitate mulțumitoare, nu la fel se întâmplă și pentru provincie. Deci, stimate cetitor, dacă tot ne-am cunoscut pe Internet, cel mai bine ar fi să-mi trimiți un email la lucisarbu@ifrance.com. Pentru amănunte.
Librarii interesați de comercializarea cărții o pot găsi la difuzorii de carte care răspund la aceste numere: 01 / 223 26 60 și 01 / 223 77 55.
CÂTEVA CRONICI
(notate pe o scară de la --- la +++
:-)
1. Leonid
Dragomir (++) în Calende
2. Ștefan Cioacă-Ioanid
(++) în Luceafărul
3. Mihai Raita (-)
4. Adrian
Niță (-+) în Observator Cultural (link-ul face trimitere chiar
la site-ul OC)